Povesti

La hotarul dintre vis și realitate (2)

Nu se putea mișca, nu avea control. Trebuia să aștepte până când cel care era în spatele acelei forțe misterioase care îi ghida mișcările își va aduce aminte de ea. Nu era un vis, știa asta, sau mai bine zis simțea asta, din cauza frigului care începuse din nou să o învăluie cu suflarea lui de gheață. Nu mai avea haine groase acum și nici cizme îmblănite, ci o rochie roșie, elegantă. Deși îi plăcea foarte mult să poarte rochii de seara, acum se ruga din tot sufletul la mâna nevăzută, la păpușarul din umbră sau la oricine ar fi fost entitatea necunoscută, să îi facă milă de ea și să îi dea niste haine mai groase.

Read More »

Timpul

timpSe spune că timpul este inamicul nostru cel mai de temut pentru că nu avem cum să luptăm împotriva lui. Nimic din ceea ce facem nu are efect. El trece impasibil prin viața noastră și își lasă urmele pe tot ceea ce atinge, indiferent dacă ne dorim sau nu. Din păcate nu avem nici o putere și suntem precum niște marionete care se mișcă spasmodic călăuzite de fire invizibile. Ne lăsăm purtați de valul timpului și nu încercăm să ne opunem pentru că lupta este din start pierdută. Tot ceea ce putem face este să ne trăim viața cât mai frumos și să ne bucurăm de fiecare clipă plăcută și să nu uităm să iubim.

Read More »

La hotarul dintre vis și realitate

rochie de searaÎncepu să pășească cu atenție pe poteca îngustă care șerpuia pe deal în sus. Era o noapte frumoasă, dar era frig. Totul era acoperit cu zăpada care lucea în bătaia lunii. O forță nevăzută o îndemna să meargă și să nu se oprească. Știa doar că trebuie să ajungă la castel și nu putea să se opună, cu toate că își dorea asta. Mâinile și picioarele îi erau reci și rochia alba și subțire din mătase nu îi ținea de cald. Oare de ce nu era îmbrăcată cu haine groase, de iarnă? Încercă să își aducă aminte unde era și ce făcea înainte să ajungă la poalele dealului înzăpezit. Era într-un magazin de lux și proba rochii de seara scurte si elegante, dar nu-și mai aducea aminte când și cum ajunsese acolo.

Read More »

Ceasul negru și ironia destinului

timeIeri s-a trezit din somn speriată și tremurând, cu lacrimile curgând pe obraji. În fiecare noapte avea același coșmar care o chinuia de câteva luni de zile și dimineața se trezea plângând. De fiecare dată șirul evenimentelor este același. În ultimul timp ajunsese să fie conștientă că visează și știa dinainte unde va merge, cu cine se va întâlni și ce va spune. De multe ori a încercat să schimbe firul evenimentelor din vis dar nu a reușit, până noaptea trecută. Ceva a fost diferit, dar nu știa din ce cauză. Într-un fel chiar s-a bucurat că visul s-a schimbat, dar îi era frică de necunoscut și de ceea ce urma.

Read More »

The perfect day

timpFiecare zi nouă seamănă cu cea care a trecut, dar nu în totalitate. Ar fi ilogic să fie identice. Cu toate acestea, pentru mine toate sunt aproape la fel. Uneori mă gândesc că ar fi interesant să retrăiesc o anume zi din viață de nenumărate ori având puterea de a face schimbări până când aceasta ar deveni perfectă. Ați văzut filmul Edge of tomorrow cu Tom Cruise  în rolul principal? Ceva asemănător mi-aș dori și eu, dar cu mici diferențe, bineînțeles. Zic asta deoarece nu mi-ar plăcea să mă lupt cu extratereștri hidoși și nici să devin o adevărată mașină de luptă invincibilă, ci doar să creez o zi perfectă și apoi să trec mai departe, la următoarea pe care, inevitabil, o voi modifica.

Read More »

La granița dintre vis și realitate

visNici acum nu știu ce s-a întâmplat în noaptea aceea și de ce nu am reușit să discern visul de realitate. Era liniște și pace, soarele strălucea pe cer și totul în jurul meu era frumos. Eram acolo unde trebuia să fiu, știam asta. Și totuși nu înțelegeam cum ajunsesem acolo. Poate că visam, dar nu vroiam să cred asta. Îmi doream din tot sufletul ca totul să fie real și să nu mai plec niciodată de acolo. Nu știu de ce. Poate că din cauză că totul era perfect? Florile, cerul, soarele, iarba și apa. Combinația perfectă între puritate și frumusețe.

Read More »

Misterul timpului absolut (2)

timeTot ceea ce se întâmplase cu o seară în urmă era foarte greu de acceptat şi cu toate acestea nu visase. De fapt, toţi ce prezenţi au fost martorii acelei descoperiri stranii. Când se gândea la ceasul acela vechi dar totuși nou, oasele, pământul ars de soare și lumina argintie a lunii îl treceau fiori de groază. Numai Dalia era veselă și radia de fericire pentru că era ferm convinsă că profesorul lor călătorise în timp. Sergiu nu putea să o convingă era imposibil așa ceva pentru ea îi dădea imediat peste nas cu dovezile zdrobitoare.

Read More »