Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Internet / Speciale / Și ușa rezistă, rezistă, chiar rezistă…

Și ușa rezistă, rezistă, chiar rezistă…

Stresul și oboseala acumulate în timpul săptămânii, plus inconvenientele unei călătorii lungi și obositoare cu trenul până în capitală și-au spus cuvântul la sfârșitul zilei de sâmbăta trecută. Sincer, chiar nu îmi ardea de plimbare, mai ales pe caniculă, dar știți cum se spune: Dacă e musai, cu plăcere! Cu ghilimele sau fără, nu mai contează. Sincer, nu știu ce a fost în capul meu de am renunțat la clasica modalitate de cazare, adică hotelul. Cu trei zile înainte de plecare am căutat pe internet apartamente in regim hotelier Bucuresti și din cauză că prețurille sunt foare bune, adică foarte mici în comparativ cu cele practicare de hotelurile din capitală, am ales să inchiriez o garsonieră pentru două zile.

Toate bune și frumoase, adică curățenie lună, aparatură modernă și funcțională, intenet, aer condiționat, deci ca acasă. Problema a fost de altă natură, dar tot ca acasă. Vecinii de pe scară. Unii, nu toți, că nu este bine să generalizăm. De sus se auzea muzică, vecini melomani, bravo lor, dar nu au auzit de căști sau măcar de faptul că butonul ăla de la volum se poate folosi și în sens invers, adică de a da sonorul mai încet?

De jos se auzeau uși trântite. Oare cei ce locuiau acolo foloseau modalitatea asta pentru calmarea nervilor întinși la maxim sau în semn de protest fața de soție/soț?  În loc să se certe mai bine ar repara ușa aceea enervantă sau mai bine ar cumpăra alta. Le-aș putea eu sugera ce să aleagă, dar din fericire pentru mine, sau pentru ei, nu obișnuiesc să mă bag în treburile altora, mai ales că sunt în trecere.

Cu gândul la ușa ideală pentru „scumpii” mei vecini nici nu am realizat imediat că nu se mai aude nici un zgomot. Liniște. Poate le-a trecut repede supărarea și s-au împăcat, cine știe. Fericită m-am cuibărit în pat sperând ca somnul să vină cât mai repede. Dar de unde atâta fericire pe capul meu? O bufnitură puternică. Și încă una. Uși deschise cu furie și trântite la loc cu putere. Întâi la dormitor, apoi la baie. Urmează cea de la bucătărie?

Chiar nu se gândesc la vecini? Ce să mai zic de săracele uși, de parcă ele ar avea vreo vină. Și nici eu! Sper din tot sufletul să nu le treacă prin cap să se apuce de amenajări interioare, că nu îl văd bine pe proprietarul garsonierei de închiriat în care mi-am găsit refugiul o noapte și o zi, riscă să își piardă toți clienții.

 

Facebook Comments

About Mihaela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.