La hotarul dintre vis și realitate

rochie de searaÎncepu să pășească cu atenție pe poteca îngustă care șerpuia pe deal în sus. Era o noapte frumoasă, dar era frig. Totul era acoperit cu zăpada care lucea în bătaia lunii. O forță nevăzută o îndemna să meargă și să nu se oprească. Știa doar că trebuie să ajungă la castel și nu putea să se opună, cu toate că își dorea asta. Mâinile și picioarele îi erau reci și rochia alba și subțire din mătase nu îi ținea de cald. Oare de ce nu era îmbrăcată cu haine groase, de iarnă? Încercă să își aducă aminte unde era și ce făcea înainte să ajungă la poalele dealului înzăpezit. Era într-un magazin de lux și proba rochii de seara scurte si elegante, dar nu-și mai aducea aminte când și cum ajunsese acolo.

De ce era singură și de ce trebuia să urce dealul până la castelul acela întunecat? Nici asta nu știa și totul era bizar. Știa doar că trebuia să ajungă acolo ca să îi facă pe plac forței misterioase. Tocurile sandalelor se înfigeau adânc în zăpada pufoasă și la un moment dat întoarse capul și privi în urma ei. O trecu un fior de spaimă când văzu zăpada neatinsă acolo unde logic ar fi trebuit să fie urmele pașilor ei. Așa ceva nu era posibil în realitate și se gândi că poate visează. Dar în cazul acesta nu trebuia să simtă frigul, oboseala și frica, deci nu era un vis. Începu să alerge din ce în ce mai repede și nu se opri decât la porțile castelului. Își dorea să ajungă cât mai repede înăuntru  și să găsească un loc cald, haine groase și mâncare.

Întinse mâna tremurândă și încercă să deschidă porțile grele ale castelului dar zăvorul mare nu vroia să se deschidă. Disperată începu să bată cu pumnii în lemn, sperând că așa o va auzi cineva. Așteptă câteva minute dar nu se auzi nimic, nici un zgomot nu răzbătea din castel. Era pustiu. Deznădăjduită și cu ochii în lacrimi se lăsă să cadă pe zăpada moale. Trebuia să doarmă, era foarte obosită! Știa că nu e bine să se lase pradă somnului dar nu îi mai păsa. Ce rost mai avea?

O mână nevăzută o forța să rămână în picioare și simți cum corpul începe să se încălzească treptat. Nu îi mai era frig, iar mâinile și picioarele nu mai erau roșii și amorțite de frig. Ce se întâmplase? Curioasă își privi mâinile care acum erau protejate de o pereche de mănuși pufoase și călduroase. În picioare avea cizmulițe îmblănite, iar pe cap o căciulă haioasă. O haină groasă și niște pantaloni de damă eleganți și călduroși înlocuiseră rochia subțire. Ce se întâmplase?

Ea se afla tot la porțile castelului întunecat și nu văzuse nici țipenie de om. Cine îi adusese hainele groase și când se schimbase așa de repede? La un moment dat conștientiză că trebuie să plece cât mai departe din acel loc și încercă să pășească dar picioarele îi erau ca de plumb. Nu se putea mișca, nu avea control. Trebuia să aștepte până când cel care era în spatele acelei forțe misterioase care îi ghida mișcările își va aduce aminte de ea și va continua jocul.

(Partea II)

dreams

Facebook Comments

About Mihaela

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*