Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Personale / Să nu ne mai fie rușine de rușinea lor

Să nu ne mai fie rușine de rușinea lor

vanzatoareAm mai scris și pe blogul celălalt un articol despre o anumită vânzătoare de la magazinul non-stop din zona unde locuiesc care detestă să fie trezită dimineața din somn pentru a servi clienții. Atunci eram foarte nervoasă și supărată, dar după ce am avut parte de altă porție de nesimțire din partea ei am ajuns la concluzia că am fost prea blândă în articol și că trebuia să scriu mai multe. Dar oamenii de genul ei nu merită asemenea tratament. Pe lângă faptul că respectiva vânzătoare este nesimțită, mai și fură oamenii pe față fără să clipească, fără pic de rușine și cu mult tupeu.

Duminica trecută băiatul meu a scos de la bancomat 200 ron și l-am rugat ca pe drumul de întoarcere să cumpere o sticlă de suc și un pachet de țigări. El întotdeauna îmi aduce chitanța de la bancomat, știe că întotdeauna i-o cer. Așa a făcut și de data aceasta, dar când a intrat pe ușă cu plasa în mână era tare supărat, mi-a zis că vanzătoarea de la non-stop (cea care are mutra acră dimineața) nu i-a dat restul bine și nici bonul de la casa de marcat pentgru ce cumpărase. El i-a dat o hârtie de 100 de lei (una din cele două primite de la bancomat) și ea i-a dat restul de la 50 de lei. Cu toate că i-a spus că suma primită este greșită ea nu a recunoscut și i-a zis băiatului că el i-a dat o hârtie de 50 și că o minte. Degeaba i-a arătat copilul chitanța de la bancomat și i-a explicat că a avut numai 200 de ron și că bancomatul la o cerere de 200 de ron dă două hărtii de 100 ron,  că ea o ținea una și bună că nu i-a dat o hârtie de 100.

După ce mi-a povestit băiatul ce s-a întâmplat m-am supărat. Am calculat cât au costat produsele, m-am enervat că nici bon nu aveam, m-am uitat și pe chitanța de la bancomat și am luat foc. Am rugat pe soțul meu să meargă la magazin să lămurească problema și să recupereze cei 50 ron dar nu a vrut, mi-a zis că oricum nu sunt șanse să dovedească că vânzătoarea l-a înșelat pe băiat.

Știind că magazinul (deși mic) are montate camere de supraveghere mi-am spus că există o șansă, așa că am pus cumpărăturile înapoi în plasă și împreună cu băiatul am mers la magazin. După ce ultimul client a ieșit i-am zis vânzătoarei că vreau să lămurim problema cu banii și cu bonul fiscal lipsă. Ea a încercat să mă convingă că nu are de ce să îmi dea 50 de lei, că nu e vina ei, ci a băiatului meu care e zăpăcit etc. Atunci am luat foc și i-am zis hotărâtă că dacă nu sună pe patron să vină să deruleze înregistrările de la camerele de supraveghere și să ne uităm toți, eu chem poliția.

Mă așteptam să fie de acord și să își sune patronul, dar nu a fost așa. A fugit în spate și mi-a adus de la ea din poșetă (bănuiesc) 50 lei pe care mi i-a aruncat sfidător pe tejghea, motivând că ea nu-și deranjează șeful duminica. I-am zis că nu trebuie să îmi dea bani de la ea dacă se consideră nevinovată și că ar fi mai bine totuși să își sune patronul. Nu a vrut în ruptul capului și când m-a văzut că scot telefonul din buzunar să sun la poliție a început să se agite. În momentul acela am ajuns la concluzia că ea este singura vinovată în toată povestea asta și că îi era frică să cheme patronul.

Până la urmă mi s-a făcut lehamite de tot, am luat banii și am plecat. Mi-am zis că nu mai are rost să continui dacă mi-am recuperat paguba, dar nu cred că am făcut bine, deoarece nu prea cred că o să se lecuiască de năravul acesta și o să continuie să înșele oamenii. În urmă cu câteva luni am asistat tot în magazinul acesta la o discuție aprinsă între două vânzătoare și patron pe aceeași temă. Un client a făcut scandal că a primit prea puțini bani la rest. Într-un târziu ele l-au convins pe șeful lor că nu au nicio vină, că respectivul client a ieșit afară și s-a întors după câteva minute cu gura mare, că precis a ascuns diferența de bani în alt buzunar și le face lor scandal degeaba. Oare de ce nu s-au uitat pe înregistrările de la camerele de supraveghere?

De atunci nu am mai călcat prin magazinul respectiv și nici nu cred că voi mai face asta prea curând. Unicarm și Lidl sunt aproape, mă pot lipsi de cumpărăturile făcute într-un magazin non-stop unde unele produse au preț dublu și vânzătoarele se poartă urât cu oamenii și nici nu dau bonul fiscal întotdeauna. Mai grav este faptul că mint și fură clienții fără să clipească, fără să le fie frică că vor fi prinse.

Dacă ne este rușine de rușinea lor și închidem ochii în speranța că vor avea mustrări de conștiință nu facem bine, pentru că lor nu le pasă prea mult și nici nu dau doi bani pe iertarea și mila noastră. În plus ne consideră pe noi fraieri și proști.

Facebook Comments

About Mihaela

2 comments

  1. Consider ca ai luat atitudine si asta e mai bine decat sa taci si sa nu faci nimic. In cazul tau ai atins coarda sensibila si asta a fost bine. Cateodata nu le e frica de nimic…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.