Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Internet / Speciale / Atunci și acum

Atunci și acum

einstalNici nu știu cum să încep. Aștept să își facă apariția mult dorita inspirație, dar se pare că azi e foarte leneșă și nu are chef să mă ajute. Ce bine este să pot da și eu vina pe cineva, nu? Ea e vinovată, nu eu, asta e clar! Ce pot să scriu aici, pe blog, despre un hidrofor? Știu ce este și la ce se folosește această instalație, dar cam atât. Credeți că nu știu la ce vă gândiți? De ce vrea să scrie un articol despre așa ceva, când este clar că nu se pricepe? Și de ce nu caută pe internet ca să găsească mai multe informații?

Am căutat, dar sunt multe date tehnice și acestea mă depășesc și chiar nu am nici o idee cum aș putea să scriu despre așa ceva, folosind cuvintele mele, fără copy-paste. Prefer să nu fac asta, așa că mai bine vă povestesc o întâmplare din copilărie. Nu știu în ce măsură este anuzantă sau nu, dar sper să vă placă. Cine mă cunoaște știe că am crescut la țară și nu mi-e rușine. Că nu aș mai vrea să trăiesc la țară este altceva și este alegerea mea. Bun, adevărul este că înainte de ’89 prea puțini oamenii care locuiau la țară se puteau lăuda că se bucură de tot confortul de care aveau parte orășenii. Mă refer în primul rând la apă curentă și la alte facilități considerate de bun simț pentru un trai decent și confortabil. În anul 1970 tatăl meu a obținut autorizația de construcție pentru casă și era fericit că o poate construi așa cumvrea el, adică cu încălzire centrală, cu apă curentă la bucătărie și baie, într-un cuvânt, cu tot ce trebuie. Confortul familiei noastre urma să fie asigurat. Tot ceea ce spun acum poate fi considerat banal, dar atunci erau alte vrenuri și vă rog să mă credeți că nu era ceva obișnuit ca în casele de la țară să existe așa ceva. Înstalația pentru încălzirea casei și apei funcționa pe bază de lemne sau cărbune. Pe atunci oamenii încă mai puteau cumpăra cărbune de la exploatarea minieră de la Rovinari, deci ideea tatălui meu era bună. Că după câțiva ani de zile „preaiubitul conducător” a interzis oamenilor să mai cumpere cărbune ca să meargă mai mult la export este altă poveste.

Mai rămânea de rezolvat preblema apei curente. Aveam fântână în curte, dar nici nu se punea problema să scoatem și să cărăm apa cu găleata să o turnăm în boiler, nu? Pe de altă parte pânza freatică era la o adâncime destul de mare, cred că mai mult de 50 de metri. Tatăl meu a cumpărat o pompă, a băgat țevi în fântână, s-a chinuit cu cablurile de alimentare la curent electric și a reușit să rezolve și problema aceasta, dar nu pentru mult timp deoarece pompa trebuia să fie tot timpul deasupra apei deoarece nu era sumersibilă și numai țeava cu sorb trebuia să fie în apă. Când ploua mult, creștea nivelul apei în fântână și depășea pompa care se ardea. Trebuia reparată. Când era secetă, scădea nivelul apei în fântână și pompa mergea în gol și iarăși se ardea. Nici nu mai țin minte de câte ori l-am văzut pe tatăl meu în atelier bobinând la motorul pompei de apă. Când se sătura de reparat cumpăra alta, dar același model și o lua de la capăt. Dar nu se lăsa. Aveam nevoie de apă. Și pentru casă și pentru grădină.

L-am întrebat odată de ce se chinuie cu modelul acela de pompă și de ce nu cumpără una care să se poată monta undeva în afară, pe marginea fântânii, ca să nu se mai ardă. Nu știam cum se numește o pompă de genul acesta, dar cred că era vorba de hidrofor. Din păcate noi nu puteam folosi așa ceva deoarece, așa cum am mai spus, pânza freatică era la o adâncime foarte mare și aveam nevoie de o instalație foarte puternică de genul acesta. Probabil exista așa ceva și atunci, dar bănuiesc că era prea scumpă. Nu mai țin minte. Tot ceea ce știu este că tatăl meu nu a cumpărat așa ceva și a continuat să se chinuie cu pompa care se strica de fiecare dată când oscila nivelul apei în fântână. Îmi pare rău că nu m-a luat în serios și a continuat așa, dar mă gândesc că a avut el motivele lui bine întemeiate. Probabil că un hidrofor era prea costisitoar și nu era eficient, sau poate că era posibil să nu aibă presiune suficientă și mai trebuia înstalat ceva, nu știu. Dar ideea mea a fost bună, zic eu acum, chiar dacă a rămas numai la stadiul de teorie și nu a fost niciodată pusă în practică.

 hidrofor

 

 

Facebook Comments

About Mihaela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.