Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Internet / Speciale / Se poate întâmpla oricui

Se poate întâmpla oricui

vivendisIeri a fost un cutremur în jurul orei 16 iar eu nu am simţit nimic, poate pentru că la ora aceea dormeam. Da, se mai întâmplă să trag un pui de somn sâmbăta sau duminica după amiază. Şi asta este, am ratat ocazia de a simţi cum se mişcă totul în jurul meu. Pe de altă parte, ţinând cont că acest cutremur a avut epicentrul undeva prin Ţara Haţegului şi că magnitudinea acestuia a fost de numai 4,1 grade pe scara Richter, pot spune că am avut noroc. Ce se întâmpla dacă acesta era mai puternic cu un grad, doua sau chiar trei? Nici nu vreau să mă gândesc, vă spun sincer.

Oare câţi dintre cei care citesc aceste rânduri îşi aduc aminte de cutremurul din 1977? Eu eram mică, aveam doar câţiva ani dar mai ţin minte câte ceva. Şi atunci pot spune că am avut noroc şi nu am păţit nimic, nici eu şi nici familia mea. Faptul că între satul din Gorj unde locuiam noi şi epicentrul cutremurilui era o distanţă mare iar noi locuiam la casă şi nu la bloc cred că ne-a purtat noroc. Ţin minte că în noaptea aceea m-au trezit ai mei şi am ieşit din casă în mijlocul durmului. Totul se mişca, părinţii erau speriaţi iar eu nu ştiam ce se întâmplă dar eram fascinată de becul din sală care pur şi simplu dansa şi împrăştia lumina în toate direcţiile. Eram pe jumătate adormită dar auzeam şoapte îngrozite, vedeam vecinii care îşi părăsiseră în grabă casele şi aşteptau cu sufletul la gură să treacă pericolul. La un moment dat părinţii mei au intrat în panică când au realizat că nu eram toţi. Lipsea sora mea mai mică, de numai câteva luni. O uitaseră în pătuţul ei, în casă. Cu toate că pericolul era mare, tata nu a stat prea mult pe gânduri şi a intrat repede în casă şi s-a întors cu sora mea în braţe. Cutremurul a durat numai câteva minute dar a fost intens şi cu toate acestea noi am avut noroc. Casa bunicilor a rezistat deşi era destul de veche şi nimeni nu a avut de suferit, nici măcar păsările şi animalele din curte. Dar ce se întâmpla dacă eram mai aproape de epicentru şi casa nu rezista?  Nici nu vreau să mă gândesc! Aşa a fost atunci. Mulţi oameni au murit sub dărâmăturile blocurilor iar alţii au rămas fără un adăpost asupra capului.

Acum stau şi mă întreb cum ar fi fost ziua de ieri dacă acest cutremur de suprafaţă ar fi fost mai puternic? Ar fi rezistat blocul vechi în care locuiesc? Probabil. Şi dacă nu? Nu am făcut nici măcar o asigurare locuinta, facultativă sau obligatorie, nu contează de care. Dar nu este timpul pierdut, nu? Chiar dacă pericolul a trecut nu se ştie niciodată când se va mai întâmpla din nou şi totuşi este bine să avem asigurată măcar locuinţa pentru daune provocate de cutremure, inundaţii sau incendii. Ştiţi vorba aceea cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă şi când ţi-e lumea mai dragă se sparge, aşa că ar fi cazul să nu mă mai culc pe o ureche gândindu-mă că aşa ceva nu mi se poate întâmpla tocmai mie şi să trec la fapte.

Facebook Comments

About Mihaela

2 comments

  1. Mie mi-a expirat de vreo o lună poliţa. Bine că mi-ai adus aminte, trebuie să o reînnoiesc!

  2. Eu trebuie sa ma ocup de problema asta..:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.