Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Personale / Mihaela / Amintiri din liceu

Amintiri din liceu

doina eminescuPe toată durata celor patru ani de liceu am avut un profesor de limba și literatura română foarte bun și care era pasionat de munca sa. Din păcate avea două mari metehne: poeziile scrise de Mihai Eminescu și femeile, nu contează în ce ordine. Știu că nu poate fi considerat un lucru rău pasiunea pentru versurile scrise de marele poet, dar așa gândeam atunci. Și să vă explic de ce. Poezia Doina a fost interzisă înainte de ’89, nu mai știu din ce cauză, dar după Revoluție a fost reintrodusă în programa școlară și de atunci a început calvarul pentru mine și colegii mei de clasă.

Doi ani de zile până când am terminat liceul am mâncat Doina pe pâine și chiar nu glumesc când spun asta. Profesorul nostru ne-a cerut să învățăm poezia și la fiecare oră de limba română ridica câte un elev în picioare și îl punea să recite o strofă anume din Doina. Cine nu știa lua nota 2 fără discuție. În fiecare zi scena se repeta și la toți ne venea rândul de câteva ori pe trimestru. După un timp profesorul a început să se plictisească și a adoptat altă metodă: Cerea să se ridice singuri în picioare cei ce nu știau poezia și asta din proprie inițiativă. Cine era curajos și spera că prin recunoașterea păcatului suprem de a nu ști versurile sacre va fi iertat, se înșela amarnic pentru că nu scăpa de blestemul notei mici în catalog. Până la urmă toți am învățat această poezie ca pe apă pentru că nu aveam altă scăpare dar ajunsesem să o detestăm și ni se făcea pielea de găină numai când auzeam de Doina sau Eminescu.

În ultimul an de liceu am ajuns toți la concluzia că trebuie să scăpăm de coșmarul zilnic dar nu știam ce metodă să adoptăm. Într-o zi am aflat din surse demne de încredere că profesorului nostru i se cam scurg ochii după o fată, colegă de clasă cu noi și am pus la cale strategia de luptă împotriva lui și a sursei chinurilor noastre, Doina. Frumoasa noastră colegă a fost de acord să intre în joc. Ea urma ca în fiecare zi când aveam oră de limba română să poarte costume de damă business (sacou și fustă scurtă) care erau pe gustul profesorului și să se ridice în picioare când acesta întreba cine nu știe poezia să îl privească galeș în ochi și cu o voce suavă să spună că nu a avut timp să învețe poezia din diferite motive inventate de ea.

Prima dată când s-a întâmplat asta profesorul a rămas blocat câteva secunde pentru că se ridicaseră în picioare mulți elevi, printre care și feblețea lui. Nu l-a lăsat inima să îi trântească nota 2 tocmai ei așa că a iertat pe toată lumea. Și scenariul a continuat în fiecare zi și nimeni nu a mai luat note mici. Numărul elevilor care se ridicau în picioare și recunoșteau că nu au învățat poezia creștea de la o zi la alta numai din plăcerea sadică de a vedea fața lungă și dezamăgită a profesorului. Dar metoda noastră nu a dat mult timp rezultate pentru că și-a dat repede seama ce se întâmplă și a pornit contraofensiva. La fiecare lucrare de control și teză la limba română inevitabil unul din subiecte suna cam așa: ,,Scrieți strofa nr….din Doina, de Mihai Eminescu” și de fiecare dată trebuia să scriem altă strofă. Așa putea să prindă pe cei care nu știau versurile și în același timp pe să o protejeze pe colega noastră.

Din păcate pe atunci nu erau magazine online pline cu tot felul de articole de îmbrăcăminte pe toate gusturile și la prețuri accesibile. De ce zic asta? pentru că dacă exista pe vremea aceea asemenea facilitate sunt sigură că simpatica noastră colegă nu ar fi ezitat să caute cămăși de damă online sexy și incitante pe care să le poarte în zilele în care aveam ore de limba română.

Poate vă întrebați de ce nu foloseam fițuici. Niciodată nu am avut curajul să facem așa ceva pentru că pur și simplu nu știam în ce direcție privește profesorul pentru că avea strabism. De mici atenții, bani, șpagă sau alte metode folosite în prezent pentru îmblânzirea profesorilor cerberi nici nu se punea problema pe vremea aceea, așa că am luptat și noi cum am știut, folosindu-ne de slăbiciunile lui aparent nevinovate.

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a

Facebook Comments

About Mihaela

3 comments

  1. 🙂 Nici nu știu dacă să râd sau să plâng… Trebuie să recitesc Doina, obligatoriu! 🙂

  2. A fost interzisă pentru că leza în orgoliu marele nostru „prieten” de la răsărit!
    Eu am avut un profesor de istorie care ne-a povestit o întâmplare hazlie: la ora lui toţi elevii erau cu ochii la picioarele frumoase ale unei colege (era în mini). Ca să oprească această zgâială, a rugat-o pe elevă să se ducă să închidâ un geam. Faza tare e că eleva fiind mică de înălţime a fost nevoită să se ridice pe vârfuri şi astfel şi-a dezvelit şi mai mult pulpele, în clasâ generându-se un hohot general!
    Când mă gândesc acum la bieţii profesori ce păţesc cu eleve frumoase şi obraznice!!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.