Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Blogosfera / Așa a fost la început

Așa a fost la început

blogulmeuPrimul blog pe care mi l-am făcut a fost pe platforma blogger, așa cum îi stă bine unui începător. Știam că pot să îmi cumpăr domeniu dar mi-am zis că nu are rost să fac asta de la început, mai ales că nu știam ce înseamnă să fii blogger și nici dacă merită să investesc bani în așa ceva. Eram doar curioasă și m-am hotărât să încerc și eu. La început am fost entuziasmată, scriam destul de des despre orice și oricine și în câteva rânduri spuneam tot ce aveam pe suflet, protejată de anonimat. Pe atunci nu mă interesa decât să am un colțișor al meu unde să scriu în primul rând pentru mine.

Poate vă întrebați de ce am început să vă povestesc despre primul meu blog. Pentru că azi am intrat în contul blogger și am găsit din întâmplare articolele pe care le-am publicat în perioada 24.03.2009 – 13.02.2010 și am început să le recitesc. Unele mi-au plăcut, altele mi-au stârnit zâmbetul, altele m-au enervat și la finalul lecturii m-am întrebat cum de am fost în stare să scriu așa ceva. Reacția mi se pare una normală, ținând cont că de atunci am căpătat ceva experiență și acum știu mult mai multe despre blogging în general. Pot spune că am trecut de perioada naivității și că azi privesc cu alți ochi blogging-ul.

Primul meu blog nu mai este indexat deoarece în 2010 am trecut pe domeniu .ro iar după un an pe .com. Am scris multe articole în acea perioadă și într-un fel îmi pare rău că s-au pierdut pentru că în fiecare din ele am pus mult suflet. Recitindu-le după atâția ani de zile unele mi se par copilărești iar altele fără cap și coadă, dar îmi plac, pentru că sunt scrise de mine. Toate ezitările și greșelile de la început m-au ajutat pe parcurs și din cauza aceasta păstrez vechile articole în contul de blogger și nu le șterg.

Visam că zbor

Mai demult visam că zbor. Ma învârteam în cercuri largi, vântul îmi mângâia fața și mă simțeam minunat. În vis mi se părea ceva normal că pot face asta. Eram liberă și fericită. Și brusc cădeam, ceva mă trăgea puternic spre pământ și nu mă puteam împotrivi. Nu mai aveam aripi și eram tristă. Ma trezeam plângând. De ce nu mai puteam sa zbor? De ce de fiecare dată cădeam din înaltul cerului și rămâneam țintuită de pământ, fără să pot face nici o mișcare? Am întrebat pe cineva și răspunsul m-a uimit. Cei care visează că zboară și apoi se prăbușesc pe pământ sunt genul de oameni care aspira la mult mai multe, vor să realizeze multe în viață și doresc să autodepășească, dar cei din jurul meu îl trag înapoi, retezându-le brusc aripile.

Nu vreau pământ

Noi vrem pământ? Ei vor pământ? Da, majoritatea românilor vor să fie posesorii unei bucăţi de pământ. De ce? Cred că explicaţia dată de George Coşbuc acestei dorinţe  nu mai este de actualitate. Probabil că există mult mai multe  motive serioase dar nu sunt eu în măsură să le analizez acum  pentru că nu sunt analist economic şi nici nu am chef să caut pe internet vreun articol și să dau copy paste aici. Eu ştiu un singur lucru: Nu vreau pământ, nici măcar un centimetru pătrat. Am crescut la ţară şi ştiu cum este să îl munceşti în zadar, să investeşti în el bani şi efort iar la sfârşit să nu te alegi cu nimic. Când aud cu vântul pământ îmi apare în minte imaginea mamei mele, suferind de o boală incurabilă, stând în genunchi şi săpând în grădină. De ce? Pentru că pământul acela sărăcăcios trebuia muncit? Pentru ca să aibă toamna o mână de boabe de porumb pe care să o arunce la găini? Din păcate aud cuvântul pământ în fiecare zi şi nu pot să îmi astup urechile şi să strig: Taci din gură, nu vreau să aud !

De ce spun mulțumesc

Oare nu mai este bine să spui mulţumesc atunci când este cazul? Pentru urechile unora dintre noi sună urât şi eu chiar nu înţeleg de ce. Se mai întâmplă câteodată să nu folosesc acest cuvânt atunci când este cazul, dar nu din rea voinţă. Sunt uitucă, zăpăcită, repezită, într-un cuvânt sunt aeriană. Dar să mi se reproşeze că am făcut o mare greşeală mulţumind mi se pare absurd şi total deplasat.

 Din câte îmi aduc aminte, cred că am scris un articol sau două plătite, dar numai după ce blogul meu a primit Page Rank 2. Cred că era vorba despre oferta powertek dumper pe senile sau buldoexcavator pret powertek, ceva de genul acesta.

Facebook Comments

About Mihaela

5 comments

  1. Ai făcut foarte bine că ţi-ai păstrat toate articolele. Trebuie să fie foarte plăcut să reciteşti ce ai scris cândva, după atâţia ani e ca şi cum te-ai redescoperi bucăţică cu bucăţică!

    • Am pierdut multe articole si asta din cauza mea. Ce am gasit acum este doar o mica parte. De doua ori mi s-a intamplat sa pierd tot ce am scris din cauza ca am vrut sa fac singura modificari la template iar ultima data din cauza unui update wordpress. Nu am renuntat si am continuat sa scriu. Sper sa nu mai patesc asa ceva, pentru ca este pacat sa pierd tot.

  2. Bunicii mei sunt obsedati de pamant si de animale. Sigur, nu produc enorm…doar pentru supravietuire, dar tu crezi ca ii poti schimba? Ei sunt blocati mental la nivelul anilor '70 inca, crede-ma ca stiu ce zic! Sunt obisnuiti sa il lucreze, nici nu ar putea face altceva…

    Problema e ca Romania are "unelete" de Evul Mediu in agricultura, lucrezi manual ca nu ai utilaje…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.