Home / Personale / Mihaela / Spovedania

Spovedania

ateu1Mi-am adus aminte de o întâmplare veche, oarecum amuzantă, din punctul meu de vedere. Era prin anul 1992, urmam cursurile unei postliceale în Alba Iulia şi aveam multe prietene printre care o tipă care era de religie greco catolică. Și într-o zi, nu știu cum, colega aceasta m-a convins să merg cu ea la o un fel de adunare care urma să aibă loc în casa unei călugăriţe greco-catolice. De ce acasă şi nu la biserică? Pentru că Ceauşescu demolase bisericile şi mânăstirile ce aparțineau acestei religii.

Prima dată am mers din curiozitate şi plictiseală, iar a doua oară din interes. Erau mulţi tineri care veneau la aceste întâlniri şi văzând tanti călugăriţa că pe majoritatea dintre noi ne plictiseau poveştile ei s-a gândit să ne ducă cu zăhărelul. Ne-a promis că dacă suntem consecvenţi şi participăm la toate adunările ei în vară vom merge într-o tabără în Franţa, gratuit. Bineînţeles că mi s-au aprins beculeţele şi deja mă visam că îmi petrec vacanţa mare în Franta, așa că m-am hotărât să continui vizitele plictisitoare la călugăriţă.

Cred că am fost de 4 sau 5 ori, nu mai ţin exact minte. Dar totul a luat sfârşit în ziua în care a apărut un preot greco-catolic şi călugărița ne-a spus că de el depinde cine va fi ales să meargă în Franţa, pentru că nu aveau locuri prea multe. Deci urma să dăm un examen sau ceva de genul acesta? Eu eram puţin îngrijorată pentru că nu reţinusem nimic din ce ne povestise călugăriţa. Tot timpul mă gândeam la altceva şi vorbele ei îmi intrau pe o ureche şi ieşeau pe alta.

Şi a urmat spovedania (adică examenul). Popa ne chema pe rând într-o cameră separată şi punea tot felul de întrebări. Printre altele pe mine m-a întrebat dacă îmi plac băieţii. I-am răspuns că da pentru că nu am alte înclinaţii sexuale. El s-a enervat şi m-a făcut păcătoasă. Când l-am auzit am izbucnit în hohote de râs, credeam că glumește. Mie chiar mi se părea ceva normal (aveam 20 de ani) şi nu înţelegeam motivele supărării înaltei feţe bisericeşti. El s-a înfuriat mai rău auzindu-mă râzând şi m-a şters de pe lista fericiţilor credincioşi care meritau să plece în Franţa. Mare pagubă! Din ziua aceea nu am mai mers la aşazisele adunări pentru că nu mai aveam nici un motiv.

Asta este prima şi ultima mea spovedanie!

 

Facebook Comments

About Mihaela

4 comments

  1. Eu nu m-am spovedit niciodată. Dar nici ateu nu mă declar. Păcătos? Ca toată lumea!

  2. Fara suparare dar tu la 20 de ani chiar mai credeai povestile cu „zana cea buna care ne duce in excursie in Franta gratis” ? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*