Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Concurs / BlogAwards / Misterul timpului absolut (3)

Misterul timpului absolut (3)

timeEra liniște în tabără, cu toate că nu nimeni nu reușise să uite cele întâmplate cu doar câteva zile în urmă. Doar profesorul Stoleru era foarte calm și se purta ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Atunci când cineva aducea vorba despre faptele bizare din ultimul timp acesta schimba vorba imediat sau pleca grăbit într-o direcție necunoscută, spunând că are ceva important de rezolvat. Știa foarte bine că studenții lui doreau să afle cât mai multe amănunte și se chinuiau să pună cap la cap cele întâmplate, dar el prefera să tacă.

Profesorul era o persoană comunicativă și îi plăcea foarte mult să stea de vorbă cu studenții lui dar în ultimul timp se schimbase foarte mult, devenind taciturn, morocănos și irascibil. Studenții erau curioși, vroiau să afle mai multe amănunte și Dalia devenise de-a dreptul de insuportabilă. Tot timpul se ținea după el și se ruga să o lase să mai vadă scheletul și ceasul misterios. Profesorul o refuza de fiecare dată și îi spunea că nu are rost să le mai vadă și că nimic nu se schimbase. Dalia bănuia că acesta îi ascunde ceva și din cauza aceasta nu renunța, se ținea toată ziua după profesor și îi pândea orice mișcare. Studenții, colegii și prietenii ei,  începuseră să facă glume pe seama lor și se amuzau de fiecare dată când o vedeau pe Dalia cum alerga după profesorul disperat care nu mai știa ce să spună și prefera să fugă.

Dintre toți numai Sergiu își păstra calmul și încerca să analizeze situația la rece. Îi plăcea foarte mult de Dalia, așa aiurită cum era, ba chiar recunoștea în sinea lui că era îndrăgostit de ea, dar în ruptul capului nu i-ar fi spus și ei despre sentimentele lui, cel puțin nu acum. Până când Dalia nu revenea la realitate și uita povestea aceea stupidă cu ceasul călătorului în timp, Sergiu știa că nu are nici o șansă să îi atragă atenția. Deocamdată prefera să aștepte momentul oportun pentru a-i declara dragostea lui.

Poate vă întrebați ce se întâmplase după ce curierul îi înmânase ceasul cel nou profesorului iar acesta îl dăduse pe al lui, la schimb? Această acțiune avusese efectul scontat, oare schimbase trecutul și implicit viitorul? Și dacă se întâmplase acest lucru, scheletul descoperit cu două zile în urmă era identic cu cel aflat în cortul profesorului, depozitat într-o cutie sau nu? Nimeni nu știa adevărul cu excepția profesorului, dar acesta era hotărât să tacă și să nu divulge nimănui ceea ce aflase.

Armand_Nicolet_M02_Moon_Date_Lady_Steel_White_1Comportamentul său bizar avea o explicație plauzibilă. Când o vedea pe Dalia, privirea lui rămânea ațintită asupra ceasului pe care aceasta îl purta la mână și de care era foarte atașată, pentru că îl primise cadou de la părinții ei când împlinise frumoasa vârstă de 18 ani. Ceasuri elvețiene, da, puțini oameni aveau așa ceva, iar Dalia era fericita posesoare al unuia de lux, model  Armand Nicolet M02 Moon Date Lady Steel White. Era frumos, nimic de zis, dar profesorul nu era impresionat nici de marca acestuia și nici de preț. Altceva îl deranja pe el și încerca să își dea seama ce anume. Toate cele trei ceasuri, al lui, cel primit la schimb și cel al Daliei semănau foarte mult. Erau ceasuri elvețiene, de lux, confecționate din oțel inoxidabil și toate aveau geamul din cristal safir. Bănuia că există o legătură între cele trei ceasuri, dar..

Un fir invizibil care lega trecutul de prezent și viitor iar cele trei ceasuri aveau un rol important în tot acest mecanism. Profesorul nu spusese nimănui și nici nu avea de gând să facă asta vreodată, dar după plecarea curierului, primul lui gest a fost să se retragă în cortului lui și să verifice din nou scheletul găsit de către studenți. Deși bănuia că ceva se schimbase și chiar se aștepta la asta, șocul a fost totuși unul prea mare. Scheletul nu mai arăta la fel, adică dimensiunile lui erau mai mici, ceea ce dovedea că altă persoană îi luase cumva locul și călătorise în timp. A răsuflat ușurat și ajungând la concluzia că lăcomia și dorința de a deține puterea și controlul absolut îl determinaseră pe Stoleru să călătorească în trecut, luându-i locul. Cum reușise să facă asta nu știa și chiar nu îl interesa deocamdată pentru că altceva îl frământa în momentul acela. Și ca să se convingă că scheletul acela este chiar al afaceristului, a scos din buzunarul secret al rucsacului său ceasul găsit cu o seară în urmă de către studenții lui.

Chiar nu se așteptase ca în locul ceasului său să țină în mână altceva, alt ceas, alt model. Cu toate că timpul își lăsase amprenta și asupra acestuia, și-a dat seama foarte repede că acesta nu era al lui. Era alt model și, mai mult, era un ceas de damă. Uimit și dezorientat s-a grăbit să iasă din cort ca să împărtășească studenților lui noua descoperire dar s-a oprit atunci când privirea lui s-a oprit asupra ceasului de la mâna Daliei. Și atunci a înțeles că timpul s-a jucat cu destinele lor.

Din seara aceea a făcut tot posibilul să o evite pe aceasta și cu toate că bănuia că studenții îl privesc uimiți și îl cred nebun, el a preferat să nu mai vorbească cu ea și chiar să fugă când o vedea. Îi era tare dragă și ar fi făcut orice ca să o întoarcă din drumul ei, să oprească cumva sau să schimbe cursul evenimentelor viitoare. Știa că acest lucru este posibil pentru că apariția scheletului și a ceasului Deliei îi dovediseră acest lucru, dar nu știa cum să facă asta. Spera doar ca timpul să îl ajute să rezolve acestă problemă. Ceva lipsea, o verigă importantă, un moment, o acțiune, ceva ce încă nu avusese încă loc. Cu toate acestea, el avea răbdare și era hotărât să aștepte. Cât timp? Atât cât va fi nevoie. O zi, un an sau poate chiar mai mult.

Sfârșit!

Facebook Comments

About Mihaela

6 comments

  1. Interesanta lectura. Mersi! 🙂

  2. Articolul este ata de bun incat aproape ca nu imi mai vine sa scriu si eu despre subiect. Ai mult talent si imaginatie si un mod de a scrie cu totul deosebit, astfel incat reusesti sa transforimi un subiect nu neaparat interesant intr-o poveste uluitoare. Felicitari, m-ai lasat cu gura cascata!

Leave a Reply to Dana Lalici Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.