Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Divertisment / Povesti / Regrete tardive

Regrete tardive

tristete1Undeva, într-un colț uitat de lume, la marginea unei prăpăstii adânci, era o casă micuță, cu pereții cojiți și acoperiș de șindrilă. Era foarte veche și trecuseră mulți ani de când nu mai adăpostise vreun suflet de om, pentru că nimeni nu dorea să trăiască într-un loc pustiu, la capăt de lume. Dar într-o zi, ca prin minune, casa a prins viață datorită unui suflet trist, răpus de griji și de nevoi, o femeie căreia viața îi dăduse câteva lovituri crunte dar el reușise să se ridice și să meargă mai departe. Dar într-un târziu obosise să mai lupte.

Tot ceea ce își dorea era să se odihnească puțin înainte de marele drum. Casa o primise și o adăpostise pentru că știa că femeia avea un suflet bun și că greutățile vieții nu o determinaseră să devină rea și plină de ură. Femeia era slabă și avea multe riduri iar părul îi era cărunt înainte de vreme. Cu toate acestea hainele, deși vechi, erau curate și îngrijite. A intrat cu pași timizi în casă și s-a așezat ușor pe marginea patului acoperit cu o cuvertură decolorată. S-a uitat în jur și a oftat cu tristețe. Apoi a lăsat capul în piept și a început să plângă. După un timp și-a șters lacrimile de pe obraz și cu gesturi lente a început să scoată din geanta pe care o avea cu ea mai multe lucruri și a încercat să le găsească un locșor în camera sărăcăcioasă dar primitoare. Ultimul obiect pe care l-a pus pe pat a fost o cutie mică de bijuterii, veche și roasă pe margini. Câte amintiri o legau de această cutiuță plină cândva cu bratari si inele care mai de care mai frumoase și mai strălucitoare, din aur și argint, ornate cu pietre Swarovski, cu perle sau cristale… Acum nu mai avea nimic și cutia era goală.

Cu mulți ani în urmă viața ei a fost frumoasă și lipsită de griji pentru că era înconjurată de oameni dragi care o iubeau. Da, au ținut la ea și au iubit-o atâta timp cât a avut bani. Petrecerile ei erau cele mai strălucitoare și mai fastuoase, ieșirile la munte erau prilej de bucurie pentru toți prietenii ei, care se întreceau care mai de care să o ridice în slăvi și să o laude pentru frumusețea și bunătatea ei, numai ca să o poată însoți în aceste ieșiri. Bineînțeles, toată cheltuiala o suporta ea, pentru că era mărinimoasă și își iubea prietenii. Totul a fost frumos până când, datorită unei greșeli, pierduse toți banii, dar și prietenii care până atunci roiseră în jurul ei.

 

 

 

 

 

 

În urmă cu doar câțiva ani de zile dulapurile ei erau pline cu haine de lux cumpărate de la cele mai faimoase magazine din New York și niciodată nu ar fi purtat ceva ieftin deoarece considera că este ceva lipsi de bun gust și demnitate. Dar vremurile acelea trecuseră și ea gustase gustul amar al înfrângerii. Mai avea doar două perechi de pantaloni de dama eleganți care îi mai aminteau de vremurile demult apuse.

Facebook Comments

About Mihaela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.