Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Concurs / Blogal initiative / Amintiri de pe câmpul de luptă

Amintiri de pe câmpul de luptă

one_itÎn dimineața aceea frigul și ploaia măruntă de afară îmi cauzaseră o stare ciudată de disconfort și nervozitate care mai aveau puțin și atingeau cote alarmante, asta în cazul în care nu le combăteam urgent cu o cafea fierbinte savurată împreună cu dragii mei colegi de birou. Nu contează că toți sunt băutori de ceai și numai eu am rămas fidelă cafelei. Îmi place mult atmosfera relaxantă care se instalează în birou atunci când noi ne savurăm băuturile preferate și stăm la povești înainte de a începe rutina zilnică.

În dimineața aceea am întârziat nepermis de mult și nu am mai avut timp să îmi beau mult dorita cafea menită să îmi alunge somnul și să îmi furnizeze doza necesară de energie și bună dispoziție. Aveam disperată nevoie de așa ceva deoarece cu o noapte înainte navigasem cam mult pe internet, pierzând noțiunea timpului și uitând efectiv că trebuie să mai și dorm. Nu mi se mai întâmplase așa ceva de foarte mult timp și îmi era puțin ciudă, de ce să nu recunosc. De vină pentru noaptea nedormită a fost un magazin online specializat în comercializarea de produse IT. Da, vă spun adevărul și vă rog să nu râdeți. Credeți că nu știu la ce vă gândeați? Nu am stat la povești pe facebook și nici nu m-am uitat la cine știe ce film, ci pur și simplu am studiat aproape toate produsele din magazinul online one-it.ro în speranța că voi găsi produsul ideal despre care să scriu în articolul pe care vroiam să îl public pe blogul meu pentru o campanie destinată bloggerilor. Foarte multe modele de tablete, laptop-uri, notebook-uri, sisteme PC, periferice, imprimante, monitoare mi-au plăcut și mi-au încântat privirile, de ce să nu recunosc. Brand-uri de renume, prețuri rezonabile și ofertă bogată sunt doar câteva din cuvintele potrivite care reușesc într-o mică măsură să descrie corect acest magazin online și cu toate acestea eu nu mă puteam hotărî în ruptul capului despre ce produs anume să scriu. Dacă ar fi fost după mine aș fi scris despre toate dar nu ar fi fost prea indicat pentru că riscam să vă plictisesc. După o noapte de documentare mă hotărâsem într-o oarecare măsură despre ce anume produs să scriu, dar încă oscilam între monitorul LED Asus ML229H și ultrabook-ul Toshiba Portege Z930-102. Amândouă produsele erau tentante dar trebuia să aleg.

sau

Toate bune și frumoase până aici, dar dimineața aceea începuse prost fără cafea și mă gândeam cu groază că dacă nu reușeam să o beau riscam ca toată ziua să fiu somnoroasă și irascibilă. Și am avut dreptate. Dar să vă povestesc ce a urmat: Tocmai când mă pregăteam să torn în cană cafeaua aburindă am fost anunțați că urmează o ședință fulger la care eram invitați toți angajații din redacție, de la mic la mare, fără nici excepție. Neavând cum să invoc lipsa cafelei m-am îndreptat fără nici un chef spre sala de ședințe, împreună cu ceilalți colegi, care mai de care mai entuziasmați. Deși pe jumătate adormită am reușit să ocup un loc strategic cât mai departe de masa prezidențială, pentru că nu aveam nici un chef să fiu în raza vizuală a șefului cel mare și apoi am încercat să trag de limbă pe colegul de lângă mine ca să aflu care era scopul acestei ședințe fulger, dar nu am avut cu cine discuta pentru că acesta dădea de zor din mână ca și cum ar fi vrut să alunge o muscă sâcâitoare. În traducere liberă gestul lui însemna că habar nu avea despre ce este vorba și că mai bine ar fi să îl las în pace. Încă unul care nu apucase să își bea cafeaua, mi-am zis eu cu năduf și l-am lăsat să se lupte în continuare cu muștele imaginare.

Brusc murmurul vocilor a încetat și acesta a fost semnalul că în sală și-a făcut apariția personajul principal în toată povestea asta, adică șeful redacției. Cu multă grijă a așezat pe masă un laptop, l-a deschis tacticos și a început să butoneze de zor, zâmbind mulțumit. Colegii mei începuseră să își piardă răbdarea și se întrebau de ce fuseseră chemați la acea ședință. Murmurul vocilor a reînceput ca o muzică în surdină și o toropeală ciudată a pus stăpânire pe mine. La un moment dat am tresărit când am auzit o voce puternică și autoritară care întreba: Știți ce este acesta?

Un laptop..a răspuns laconic o persoană din fața mea. Nemulțumit șeful a repetat încă odată întrebarea, dar nimeni nu a mai avut curajul să dea același răspuns pentru că nu înțelegeau ce dorea șeful să audă. În definitiv un laptop este un laptop, atât și nimic mai mult și în nici un caz nu poate fi confundat cu o râșniță de cafea sau un prăjitor de pâine. Nedumerirea ce pusese stăpânire pe toată lumea a fost spulberată ca prin minune în momentul în care secretarea i-a șoptit colegului de la personal că acel laptop este ultima achiziție a șefului. Vestea s-a propagat cu iuțeala fulgerului și lupta a început….

Ca la un semnal combatanții din linia întâi au început să îl felicite de zor pe fericitul posesor al laptopului. Au urmat cei din linia a doua cu strângerile de mână și bătăile pe umăr. Cei din linia a treia au sărit în luptă cu pupături și lacrimi de admirație asezonate cu oftaturile de rigoare. Mai rămăseseră cei din ultima linie care erau adepții tacticii prin învăluire și nu se aruncau orbește în luptă pentru că aveau nevoie de mai mult timp pentru a aduna cât mai multe informații necesare elaborării unei strategii imbatabile. Spionul de serviciu și-a pus tacticos ochelarii pe nas și s-a strecurat pe nesimțite printre luptătorii din primele linii până a ajuns foarte aproape de obiectiv. O singură privire i-a fost suficientă pentru a-și da seama despre ce este vorba și revenind la bază a dat verdictul: Ultrabook Toshiba Portege Z930-102.

Ultrabook Toshiba Portege Z930-102

Bazându-se pe această informație prețioasă luptătorii din ultima linie (printre care mă număram și eu) au început să-și elaboreze planul de bătaie ținând cont de performanțele acestui ultrabook. Degeaba am încercat să le spun că nu mai este nevoie să caute pe internet informații deoarece știam toate caracteristicile tehnice și toate detaliile legate de producătorul acestuia. Nimeni nu m-a băgat în seamă și la un moment dat mi-am dat seama că vorbeam singură. Adevărul este că atunci când mă documentasem pentru articolul pe care urma să îl scriu am găsit pe one-it.ro și acest ultrabook care mi-a plăcut la nebunie. Chiar m-am gândit atunci că cel mai bine ar fi să scriu despre acest gadget în articolul meu, dar încă nu eram pe deplin hotărâtă. Văzând cât de încăpățânați sunt coechipierii mei i-am lăsat în pace să-și elaboreze strategia bazându-se pe informațiile culese de pe diferite pagini de specialitate. Adevărul este că detaliile tehnice sunt cu adevărat impresionante și posesorul unui asemenea ultrabook are cu ce se lăuda și asta pe bună dreptate:

  • Tip procesor – Procesor i7-2677M 1,80 / 2,90 Turbo GHz
  • Memorie – 8GB DDR3 (1333mhz)
  • Hard Disk –  SSD 256GB (8mm)
  • Marime display –  13.3
  • Rezolutie –  1366×768 WXGA HD
  • Placa video – Intel HD Graphics 3000
  • Dotari – Mobile Broadband 3G (Ericsson H5321gw), HDMI, Bluetooth, Ethernet 10/100/1000, Wi-Fi 802.11 b/g/n, Intel Anti-Theft
  • Cardreader – SD, miniSD, microSD, SDHC, SDXC, MMC
  • Baterie – 8 celule
  • Sistem de operare – Windows 7 Professional pe 64 de biti
  • Culoare – Magneziu
  • Garantie (Luni) – 36

Totuși aș mai fi vrut să le spun colegilor mei că multitasting-ul este floare la ureche pentru această bijuterie și posesorul acestuia poată să deschidă mai multe aplicații în același timp pentru că nu există nici cel mai mic risc de blocare a programelor. Mai mult, eram ferm convinsă că nu va începe vreodată să scoată zgomote ciudate sau să se supraîncălzească, dar am fost ignorată, din nou. Nu am mai avut nici măcar ocazia să le spun părerea mea despre design, portabilitate și sistemul de operare preinstalat. Supărată pe ei că nu m-au lăsat să contribui la imbatabila lor strategie cu informațiile prețioase pe care le dețineam despre obiectiv m-am ridicat brusc în picioare și am vrut să părăsesc câmpul de luptă. Colegul de lângă mine m-a tras de mânecă și m-a oprit la timp înainte să fac gestul necugetat de a ieși ca un taifun din sala de ședințe. Nu se putea să dezertez și să-mi părăsesc coechipierii, deși meritau asta cu vârf și îndesat. Și aveam atâtea de spus….

Nedumerită am deschis ochii și am privit în jur. Ședința luase sfârșit și colegii părăseau sala. Toți vorbeau în același timp, se auzeau și râsete, deci totul revenise la normal. Câmpul de luptă dispăruse ca prin farmec, la fel și combatanții. Păcat! Totul a fost doar un vis și când mi-am dat seama că eu dormisem în timpul ședinței m-a bufnit râsul. Cu toate că nu aflasem cine câșțtgase bătălia eu eram plină de energie și nerăbdătoare să ajung cât mai repede în fața computerului ca să scriu articolul despre ultrabook.

Sursă foto: http://www.one-it.ro

P.S. Toate personajele din această poveste sunt fictive, adică sunt rodul imaginației mele și nu au nici o legătură cu realitatea!!

Facebook Comments

About Mihaela

4 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.