Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Concurs / După 40 de ani

După 40 de ani

De multe ori mă întreb cum va fi viața mea peste 40 de ani și mintea mea începe să construiască scenarii, unele fericite iar altele destul de pesimiste și îngrijorătoare. Din păcate niciunul nu este pe placul meu pentru simplu motiv că toate sunt imaginate de mine în funcție de starea de spirit în care sunt la un moment dat. Recunosc că mi-ar plăcea ca la 80 de ani am să am o viață liniștită și să fiu fericită alături de familia mea dar și să fiu la curent cu tot ceea ce se întâmplă în lume și mai ales cu descoperirile și tehnologiile noi. Dar dacă nu voi avea parte de așa ceva? Ce aș putea să fac acum pentru ca în viitor totul să fie exact ca în previziunile mele cele mai optimiste dacă nu știu cum vor decurge evenimentele din viața mea? Cine să mă ajute și

cum? Poate doar eu, cea din viitor, pot să îmi dau un răspuns. Chiar ar fi ciudat să stau de povești cu mine, savurând o cafea aburindă, mă gândeam uneori zâmbind ironic înainte de a adormi. Oare o să mă credeți dacă o să vă spun că noaptea trecută chiar s-a întâmplat asta și am avut ocazia să stau de vorbă cu alter ego meu sau mai bine zis proiecția mea din viitor. Dar mai bine să vă povestesc cum a fost:

– M-ai invitat la o cafea și tu încă dormi?
– Mmm, cine ești tu și cum ai intrat în casă fără să știu?
– Sunt eu, adică tu….la 80 de ani.

Da, era clar că încă visam. Mă gândeam că este  imposibil ca bătrânica care apăruse ca din senin lângă patul meu să fiu eu, cea din viitor și chiar eram curioasă cum va reacționa dacă voi arunca perna spre ea? Va dispărea instantaneu sau va zâmbi amuzată de încercarea mea nereușită de a scăpa de ea și de a-mi continua somnul? Apoi m-am gândit că poate ar fi mai bine să profit de ocazie ca să aflu de la ea cât mai multe amănunte despre ceea ce mă interesează despre viitor.

– Bineee, acum chiar am nevoie de o cafea tare și o țigară, dacă tot m-ai trezit.
– Știi că nu e bine să fumezi, ar fi bine să renunți la viciul acesta până nu este prea târziu!
– Dacă zici că eu sunt tu, adică tu ești eu, văd că nu prea ești afectată. Câți ani ziceai că ai, 80 parcă? Sincer mă bucur că voi arăta așa de bine  la vârsta asta. 
– Ar trebui să mă supăr pentru că ești ironică, dar știu că este doar o atitudine defensivă, așa că nu pun la suflet. Deci, ce vroiai să mă întrebi? Ce vrei să știi despre viitor?
– Chiar îmi poți răspunde la orice întrebare fără a schimba trecutul tău și viitorul meu? Poate ar fi mai bine să îmi arăți cum să călătoresc în timp ca să aflu singură răspunsul la întrebările mele.
– Îmi pare rău, dar încă nu poți face asta și o să îți explic mai târziu de ce.  Dar crede-mă că sunt dispusă să îți răspund la orice întrebare. Nu pentru asta m-ai chemat?

Uhhh, tot încăpățânată voi fi și la 80 de ani, mă gândeam eu. Îmi treceau prin minte o mie și una de întrebări dar nu știam cu care din ele să încep, așa că am făcut rapid o listă de priorități și am început să le înșir pe nerăsuflate.

– Ține minte că tu ai vrut asta! Voi avea mulți nepoți care mă vor iubi și vor avea grijă de mine? Vor reuși oamenii să colonizeze Luna? Se va descoperi tratamentul pentru cancer? Vor mai exista computere? Dar internetul cum va evolua? Ce tehnologii noi vor fi descoperite și puse în aplicare? Știi numerele norocoase de la extragerea de mâine la 6/49?

Ehh, mă gândeam eu, de mi-ar spune numerele câștigătoare la loto 6/49 aș fi cea mai norocoasă ființă de pe suprafața pământului dar nu cred că a ținut minte așa ceva, atât de mult timp. Și din câte mă cunosc, nu aș spune nimănui așa ceva, nici măcar mie cea din trecut!

– Nu știu ce numere au ieșit câștigătoare în urmă cu 40 de ani pentru că nu mai țin minte chiar tot, dar știu sigur că oamenii au colonizat Luna pentru că eu locuiesc acolo, într-un habitat drăguț, împreună cu mai mulți prieteni de vârsta mea.

Sigur că da, mai bine ar recunoaște că familia a trimis-o la un azil de bătrâni ca să nu îi mai incomodeze și să scape de o grijă în plus. M-aș mira dacă mi-ar spune că este vizitată foarte des!

– Băiatul și cei doi nepoți mă vizitează din când în când, dar nu așa de des cum crezi tu că ar fi normal. Chiar nu este nevoie, atâta timp cât ne putem vedea și auzi în timp real. Știi ce este o videoconferință, nu? Principiul a rămas același cu excepția câtorva îmbunătățiri majore. Un perete al camerei mele este acoperit în întregime de un monitor LED care oferă o imagine clară a tot ce vreau să văd și să aud, indiferent dacă stau de vorbă cu cineva, mă uit la filme sau mă joc.

 

Nu îmi venea să cred că la 80 de ani voi mai fi pasionată de jocurile pe computer, dar preferam varianta asta în locul imaginii standard a unei băbuțe învinsă de boală și imobilizată la pat, care nu mai este în stare să facă nimic singură și care stresează pe toți oamenii din jurul ei.

– Crede-mă că  sunt foarte mândră de propria lume virtuală pe care am construit-o singură și unde pot face tot ce doresc pentru că nu există nici un fel limite. Pot să simt, să văd, să miros, să gust orice, exact ca în realitate. Acolo îmi petrec cea mai mare a timpului. Fiecare om are una asemănătoare care interacționează cu celelalte, la fel ca în realitate. Îți vine să crezi asta??

Ba bine că nu! Chiar visam la așa ceva atunci când mă jucam Second Life, în urmă cu doi sau trei ani. Dar timpul trecea și  trebuia să profit de ocazie ca să aflu cât mai multe despre ceea ce mă interesa cel mai mult: computere, procesoare, tablete, internet, călătorie în timp și multe altele.

– Sunt tare curioasă dacă mai există procesoare Intel. Dacă acum 40 de ani Intel a lansat primul procesor interscalar, la ce performațe s-a ajuns după încă 40 de ani? Ce fel de computer folosești și cât este de puternic? Ce placă de bază are?
– Eu folosesc un mini computer cuantic pe care mi l-a făcut cadou unul din nepoți când am împlinit 78 de ani. Recunosc că acum este cam depășit și ar fi cazul să îl schimb cu unul performant dar mai amân puțin pentru că am fost de curând într-o excursie pe Marte care mi-a cam dat fondurile peste cap, dar nu renunț la idee.
-Vorbești serios, chiar ai așa ceva? Mă uimești! Doar cu câteva zile în urmă am citit că firma D-Wave a vândut primul computer cuantic „Wave One” pentru 10 milioane de dolari, un preț enorm.

Ehhhh, mă gândeam eu, mai mult ca sigur ca prețul unui computer cuantic a scăzut foarte mult în 40 de ani, proporțional cu îmbunătățirea și creșterea performanțelor lui. Chiar nu mă mira asemenea fenomen, pentru că mi se părea ceva normal, așa că am trecut la următoarea întrebare care nu îmi dădea pace. Eram curioasă să aflu dacă oamenii de știință au reușit să rezolve problema teleportării, marele vis al fanilor Star Trek.

– Da, cum să nu, acum este ceva normal să te teleportezi  dintr-un loc în altul fără a fi nevoit să folosești mijloacele de transport. Apropo de asta, aproape nimeni nu mai călătorește cu automobilele, trenurile și nici cu avioanele, în afară iubitorii de senzații tari. În felul acesta au dispărut în totalitate noxele care poluau marile orașele, ceea ce este îmbucurător, nu?
– Acum înțeleg cum ai ajuns așa de repede la mine, imediat după ce mi-am exprimat dorința bizară de a sta de vorbă cu tine.
– Nu este chiar așa, să știi. Nu putem să ne deplasăm de pe o planetă pe alta folosind teleportarea. Tot navele spațiale cu viteze superluminice sunt principalul mijloc de transport. Dar cercetătorii se străduiesc din răsputeri să rezolve această problemă și crede-mă că sunt foarte aproape de reușită.

Deși reușise să îmi acapareze atenția, ceva nu era în regulă pentru că evitase de mai multe ori să îmi spună cum reușise să călătorească în timp și spațiu. Mă întrebam de ce ocolește răspunsul și mă gândeam că trebuie să găsesc o modalitate de a o constrânge să îmi spună tot ce știa, când răspunsul a venit pe neașteptate, mai usturător ca o palmă, aș zice eu.

– Îți voi dezvălui secretul cu privire la călătoria mea toate că mi-e teamă că vei fi dezamăgită. De fapt eu nu sunt fizic lângă tine și nici nu bem cafeaua împreună, cu toate că amândouă percepem tot ceea ce se întâmpla ca fiind real. Adevărul este altul. De câteva luni de zile urmez un tratament la o clinică specializată în cercetarea și combaterea insomniilor. În fiecare seară îmi lipesc pe braț un disc transparent care trebuie să îmi monitorizeze visele și să îmi inducă o stare de relaxare și confort maxim. Sincer, întâlnirea noastră nu era planificată, dar cred că între noi s-a stabilit un fel de conexiune care a sfidat timpul și spațiul atunci când tu ți-ai exprimat dorința de a ne întâlni și de a sta de vorbă. Mai simplu, în momentul acesta eu dorm și visez, la fel ca tine.

Asta era prea de tot și chiar nu îmi venea să cred că mă păcălise cu atâta ușurință!!! Se vede treaba că nu renunțasem la obiceiul de a scrie povești în fiecare seară pe blog care apoi deveneau reale în visele mele. Chiar așa de sadică devenisem? Nu îmi venea să cred că ajunsesem la o vârstă respectabilă dar nu mă maturizasem deloc și mă distram făcând glume proaste mie însumi.

– Nu te supăra, te rog! Crede-mă că nu am nici o vină pentru ceea ce se întâmplă și în nici un caz nu manipulez firul evenimentelor. Este visul meu, dar în același timp și al tău. Ai uitat că de fapt noi două suntem una și aceeași persoană? Știu că ești sceptică și nu mai crezi nimic din ceea ce ți-am povestit, așa că voi face tot posibilul ca să găsesc o modalitate de a inversa procesul pentru a putea să îmi întorci vizita ca să te convingi că tot ceea ce ți-am povestit este adevărat. Te aștept a mai zis ea și a dispărut.

Încă nu mi-a trecut supărarea dar ce pot să fac? Asta sunt eu și cu asta basta! Povestea asta ciudată m-a pus puțin pe jar, m-a enervat teribil dar mi-a și dat mult de gândit. Trebuie să mărturisesc că într-un anume fel ciudat chiar mă bucur că am avut ocazia de a sta de vorbă cu mine. Simplul fapt că atunci când voi ajunge la vârsta de 80 de ani nu voi fi o bătrânică cicălitoare și că voi fi la fel de energică și plină de curiozitate ca acum mă face să fiu tare mândră de mine! Dacă până acum mă îndoiam puțin că odată cu trecerea anilor nu voi mai fi în stare să țin pasul cu noile tehnologii, după discuția avută cu mine, aceste temeri au dispărut ca prin farmec.

În definitiv totul este posibil, chiar și imposibilul!

Sursă foto: oktal.rodescopera.rohit.ro

Am scris acest articol pentru Etapa nr.14 a concursului SuperBlog 2012.

Facebook Comments

About Mihaela

4 comments

  1. Foarte dragut articolul,am impresia ca lumea nu prea comenteaza pe aici din pricina calcului ala matematic de la sfarsit :))

    • Probabil, desi nu vad cu ce incomodeaza, pentru ca bănuiesc ca toata lumea stie matematica…:) Este un plugin..pe care l-am instalat in urma unor probleme de securitate..dar daca incomodeaza il voi dezinstala..

  2. M-ai facut sa ma intreb ce voi fi la 80 de ani, daca apuc aceasta varsta, ce va fi blogul meu atunci, daca va mai fi? :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.