Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Personale / Mihaela / Și eu am fost copil

Și eu am fost copil

Amintirile din copilărie sunt cele mai frumoase și cred că pentru majoritatea dintre noi este așa. Pot spune că am avut parte o copilărie frumoasă, chiar dacă m-am născut în ,,anii de glorie ai comunismului” și am crescut la țară alături de sora, părinții și bunicii mei. Erau vremuri tulburi și ai mei se descurcau destul de greu dar cu toate acestea au făcut tot posibilul ca nouă să nu ne lipsească nimic și să nu avem altă grijă decât să învățăm și să avem note bune. Vacanțele de vară erau cele mai frumoase și întotdeauna  le așteptam cu nerăbdare pentru că două luni de zile lumea era numai a noastră. După ce trupa se întregea cu verișorii veniți din București, Craiova, Pitești, Lupeni și Tg-jiu începea adevărata distracție. În fiecare zi mergeam

să facem baie la Bistrița. Aveam câteva locuri bune de scaldă dar cel mai frecventat era toaia lui Aristică. De ce se numea așa nu mai știu, dar în zilele călduroase de vara era plină de copii care să bălăceau și făceau o larmă de nedescris. Erau și zile în care părinții nu ne lăsau la baie pentru că aveau nevoie de noi ca să îi ajutăm la strânsul corcodușelor și prunelor. Da..imi aduc aminte că ne apucam de adunat fără nici o tragere de inimă și eram în stare să o lălăim până seara târziu dacă părinții nu ne promiteau că dacă terminăm treaba repede putem merge la baie. Doamne, să fi văzut atunci ce viteză prindeam și cum se umpleau gălețile cu fructe cât ai clipi din ochi!

De multe ori fugeam la baie fără să le spunem alor noștri ce avem de gând și până seara târziu, când se răcea apa, noi nu ne înduram să ne întoarcem acasă. Îmi aduc aminte că am participat și la câteva ieșiri, noaptea, pe malul Bistriței. Muzica, glumele, râsetele, porumbii și cartofii copți, peștele prăjit și baia la lumina lunii…erau nelipsite.

Am făcut o mică pauză ca să mă gândesc ce jocuri jucam atunci. Nu existau calculatoare, internet, tablete, telefoane mobile și totuși ne jucam. Și ne plăcea. Era lumea noastră unde numai noi, cei mici aveam acces. Părinții ne înțelegeau dar cu toate acestea ne certau deseori. Degeaba încercau să ne explice că viața nu e numai un joc și că trebuie să mai și muncim. Noi nu înțelegeam. Eram doar niște copii lipsiți de griji care știau că sunt protejați și că părinții și bunicii întotdeauna vor veghea asupra lor.

Când eram mică am avut puține jucării dar țineam la ele ca la ochii din cap. Nu pot spune că nu exista nici un magazin de copii, dar nu prea era nimic frumos de cumpărat, nimic interesant. Pe de altă parte, ai mei nu prea dădeau banii pe produse pentru copii și nici nu îmi făceau toate poftele. Când eram mică mai ceream și eu câte ceva, dar cu timpul am renunțat pentru că știam că o să primesc doar strictul necesar.

Timpul a trecut iar anii frumoși ai copilăriei au trecut pe nesimțite. Câteodată mă apucă nostalgia și tare aș vrea să pot da timpul înapoi, dar este imposibil. Mi-ar plăcea ca într-o vară se ne putem reîntâlni toți verișorii la Telești și să depănăm amintiri. Să le arătăm copiilor noștri locurile de joacă și să le povestim ce boacăne am făcut când eram de vârsta lor. Da… ar fi frumos și cu toate că este cam greu să ne adunăm toți la un loc, în același timp, nu este imposibil.

Facebook Comments

About Mihaela

2 comments

  1. Nicorici Alin

    Frumoasa copilarie 🙂

  2. Din ce in ce mai putini copii mai au o copilarie inocenta ca cea de pe vremuri. Din pacate copiii zilelor noastre se maturizeaza inainte de vreme.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.