Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Personale / Moș Crăciun chiar nu există

Moș Crăciun chiar nu există

Cred că aveam patru sau cinci ani când am aflat că nu există Moș Crăciun. Un vis frumos spulberat prea devreme, nu? Vinovat de această catastrofă a fost unchiul meu care vrând să facă o faptă bună a acceptat să se costumeze în Moș și să ne aducă cadourile cumpărate de părinți. Îmi dau seama că i-a fost destul de ușor să găsească un palton roșu, să își facă o barbă dintr-un pachet de vată și să întoarcă o căciulă de oaie pe dos și să și-o tragă pe cap, dar mai greu a fost cu cizmele. De unde să facă rost de cizme roșii de mărimea lui? Așa că a lăsat baltă acest amănunt și s-a încălțat cu cizmele lui verzi din  cauciuc, pe care le lua în picioare de fiecare dată când se ducea să dea mâncare la vaci.

Toate bune și frumoase până când a intrat pe ușă și s-a așezat pe un scaun. Pretinzând că este Moș Crăciun mi-a cerut să spun o poezie ca să pot primi cadoul. Eu, cu ochii în podea, am început să recit versurile dar pe la jumătate m-am oprit și am început să plâng în hohote.

Văzusem cizmele moșului și le recunoscusem. Cu greu au reușit ai mei să afle de ce plângeam și repetam întruna că omul acela este nea Gigel, nu este Moș Crăciun. Nu am mai vrut să termin de spus poezia, nu m-a mai interesat ce cadou primisem și nu am mai vrut să vorbesc cu ai mei mult timp. Mi-a trecut supărarea numai după ce maică-mea mi-a explicat cum stă treaba cu Moș Crăciun și că de fapt acesta nu există, dar este frumos să primim și să facem cadouri, mai ales în acea perioadă a anului. Am acceptat adevărul, dar nu am încetat niciodată să aștept cu nerăbdare apropierea sărbătorilor de iarnă. Primeam cadouri de fiecare dată de la ai mei, chiar dacă de multe ori constau în câteva portocale și o ciocolată. Și erau așa de bune!!

Ce vroiam să spun de fapt? Îmi place să fac cadouri celor dragi dar vreau și eu să primesc, cu toate că nu mai sunt copil și vremea poveștilor a trecut demult. Știu că este criză, că nu sunt bani, că poate chestia asta cu cadourile e un moft, dar..în definitiv gestul contează, nu? Moșule, m-ai uitat și anul acesta!

Facebook Comments

About Mihaela

4 comments

  1. Mosul asta al tau..uituc mai e; sau needucat, sau…cine stie…

  2. Las’ ca apare el! Cand nu te astepti apare!

  3. Imi aduc si eu aminte de zilele copilariei cand credeam in Mos Craciun. Asta pana cand l-am prins pe tatal meu la ora 4 dimineata ca imi punea primul meu ceas de mana sub perna. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.