Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Personale / No comment

No comment

În ultimul timp am avut de mai multe ori ocazia să mă întreb dacă nu cumva m-am întors în timp, înainte de ’89, când oamenilor le era frică să vorbească și să își susțină punctul de vedere. Da, știu, atunci nu era democrație, dar acum este? Oare chiar putem să spunem ce gândim despre ceva sau cineva fără să ne fie puțin frică de consecințe? Chiar există libertatea cuvântului pentru oamenii de rând? Eu nu cred. În schimb sunt unii oameni ,,mari” care pot spune orice prostie și au voie să jignească pe oricine fără să le pese de reacția oamenilor, că de consecințe nici nu se pune problema. Ironia este că, cu ajutorul a diferite metode sau ,,sfaturi binevoitoare”, noi cei mici suntem

mai mult sau mai puțin convinși că ar fi mai bine să nu comentăm și să nu ne arătăm indignarea pentru că…e mai bine așa. Pentru cine? În nici un caz pentru noi și în mod sigur pentru ei, cei mari. Atâta timp cât mai există televiziune, ziare și internet, avem acces la știri și informații de tot felul. Din cauza asta nu putem spune că nu am auzit, nu am văzut sau nu am citit despre ce a spus sau ce a făcut unul din cei ,,mari” pentru că nu ar fi adevărat, nu? Unii tac pentru că le e frică, alții pentru că au ajuns la concluzia că orice ar zice sau ar face nu pot schimba nimic. Din când în când se mai aude câte o voce indignată care are tupeul să spună adevărul dar și aceasta este repede înăbușită. Exact ca pe vremuri. Sau poate mă înșel eu? Așa o fi…

Facebook Comments

About Mihaela

2 comments

  1. Da, asa e! Si ce e mai periculos, este ca, suntem convinsi de alti, indirect, incet incet,ca si daca am spune ceva, nu s-a r intampla nimic. Si poate ca nu e chiar asa. Daca fiecare dintre noi ar spune cand nu le convine si ce nu le convine, celor mari, nu le-ar mai fi atat de usor sa faca totul doar in interesul lor. Imi pare rau ca unii oameni, din „exces de zel”, dar eu l-as numi altfel, nu mai prididesc cu laudele si aprobarile faptelor celor mari.
    Iar cand un altul, mai mormaie adevarul suparator, nu numai ca e repede inabusit, dar si restul „colectivului” ii intoarce spatele, se delimiteaza clar de atitudinea „nesimtitului” care a „indraznit” sa spuna ca nu ii convine, ca nu e corect ASA. Sau, daca nu se delimiteaza, pune ochii in pamant, si tace. Intoarce capul. Nu a vazut, nu a auzit. Nu poate fi acuzat ca gandeste la fel.
    Nu stim sa fim uniti. Nu vrem sa fim uniti.
    E la fel ca inainte.
    E mai rau ca inainte.
    Am involuat.
    De la „Sa moara capra vecinului” la „Sa moara vecinul, sa ii iau capra.”
    Sa ne fie rusine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.