Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Personale / Timpul

Timpul

Se zice că timpul este inamicul nostru cel mai de temut pentru că nu avem cum să luptăm împotriva lui. Nimic din ceea ce facem nu are efect împotriva lui. El trece impasibil prin viața noastră și își lasă urmele pe tot ceea ce atinge. Nu avem nici o putere, suntem precum niște marionete care se mișcă spasmodic mânuite de fire invizibile. Ne lăsăm purtați de valul timpului și nu încercăm să ne opunem pentru că lupta este din start pierdută. Tot ceea ce putem face este să ne trăim viața cât mai frumos și să ne bucurăm de fiecare clipă plăcută. Un zâmbet, o floare, primul fior al iubirii, tot ceea ce ne înconjoară merită atenția noastră. Micile bucurii sau necazuri fac parte din viața noastră și nu trebuie să le dăm uitării.

Din când în când este bine să mai răscolim prin sacul cu amintiri, să mai scoatem una, să o scuturăm de praf și să o admirăm. Când eram copii ne doream ca timpul să treacă cât mai repede. De abia așteptam să se termine școala și să înceapă vacanța, eram bucuroși când ne întâlneam cu prietenii și puneam la cale tot felul de năzbâtii. Regulile impuse de părinți ne apăsau pe umeri ca o povară și ne doream din tot sufletul să creștem mari cât mai repede și să fim liberi.

Și timpul a trecut. Nu mai suntem copii fără griji și nu mai gândim la fel. Speranțe, griji, bucurii, lacrimi se succed fără oprire. Gustăm din fiecare și trecem mai departe purtați de valul timpului până la capătul vieții.

 

 

 

 

Facebook Comments

About Mihaela

4 comments

  1. Dacă am putea fi copiii din nou.Dacă…

  2. Stii, de intors, nu se mai poate. Dar, uite, cum zice Baniciu in melodia „Dealul cu dor”:

    „Fratioare vant, tu frate
    Ce bati veacul fara moarte
    Ia-mi secunda ce ma tine
    Fara moarte si pe mine
    Ziua dorul ma omoara
    Greu ca pietrele de moara
    Iara noapte ma invie
    Cu flori mari de INSOMNIE.

    (refren):
    Hai da-mi calul sa ajung unde-am fost odata prunc
    Sa beau apa de baut, unde maica m-a nascut
    Numai vreo 3 zile sa ma duc si-apoi
    Voi veni la tine, frate inapoi.

    Doru-n mine taie lemne
    Si mereu imi face semne
    Sa urc iarasi la pridvoare
    Si sa-i bat in geam c-o floare
    Sa arunc doar o privire
    Unde taica-meu ca mire
    A pus mana pe himera,
    Cu lumea la butoniera.”

    Si bupa ce am baut apa vie cu care am crescut, in pridvor, ne putem intoarce in cotidianul anost si cu mult prea incarcat pentru a fi respirabil (acum), doar pentru a-l ingenunchea si devora ca pe un aer de munte!

    Ar trebui sa facem treaba asta, cat mai repede! Ce zici?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.