La palarierul nebun

Mărie se duce la târg să cumpere câte ceva de mâncare pentru copii că nu mai avea decât un pumn de mălai pe fundul sacului.  Cu cei câțiva bănuți pe care îi avea nu prea putea să golească marketu’ dar se gândea că poate o avea noroc și se va întâlni cu cineva cunoscut care să o împrumute. No și în târg se întâlnește ea cu Ion și cu Gheorghe. Ce noroc pe capul meu își zise Măria noastră. Și tocmai când se pregătea ea să aducă vorba de bani își dete seama că ceva nu e în regulă.

Amândoi se uitau cruciș la pălăria ei și strâmbau din nas. Era conștientă de marginile roase și de găurile făcute de molii, dar nu avea ce face, trebuia să o poarte că alta nu avea.

Cei doi se gândiră să îi dea o mână de ajutor femeii și până la urmă o convinseră să meargă cu ei la ,,Pălărierul Nebun” ca să cumpere altă pălărie. Ion vede o una nouă, frumoasă, simplă, făcută din 8 bucăți care îi plăcu tare mult și încercă să o convingă pe Mărie că i-ar sta foarte bine cu ea și bărbații cu buzunarele doldora de bani vor roi în jurul ei. Dar nici Gheorghe nu se lăsă mai prejos și încercă să o convingă pe Mărie că dacă și-ar prinde de pălăria ei veche niște pene de păun care să acopere găurile, ar fi mult mai exotic.

Săraca Mărie nu știe ce să facă, de cine să asculte. Să își cumpere pălăria nouă dar simplă sau să pună pene la cea veche? De cine să asculte? Cine are dreptate, Ion sau Gheorghe? Și uite așa, cu gândul la pălărie, uită că de fapt plecase de acasă ca să cumpere mâncare pentru copii!

 

Dacă ți-a plăcut abonează-te și vrei primi la e-mail mesaj de notificare de fiecare dată când apare un articol nou.

 

 

No related posts.