Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Home / Personale / Amintiri

Amintiri

amintiri photo amintiri_zps70f31e05.pngAcum câteva zile cineva m-a rugat să încerc sa îmi aduc aminte cât mai multe lucruri importante despre bunicii și străbunicii mei, dar îmi este greu, mai ales când vine vorba despre străbunici pentru că nu i-am cunoscut și ceea ce mai țin minte sunt frânturi de povești pe care le-am auzit de la bunici sau de la părinți. Acum îmi dau seama că probabil nouă, copiilor, ni s-au spus mai multe despre ei, dar cine să le mai țină minte? Trecerea timpului a contribuit la ștergerea sau estomparea lor. Despre bunicii din partea tatălui îmi aduc aminte mai multe pentru că am crescut la ei în casă. Bunicul (tata Trică) a fost învățător. Era o fire autoritară și îi plăcea să comande.

Bunica (mama Nonica) era o femeie blândă, muncitoare, care executa ordinile date de bunicul fără să comenteze. Ea avea grija de casă, de copii, muncea în grădină sau pe câmp.

bunica photo bunica_zps170fd098.jpg

Nu țin minte să îl fi văzut vreodată pe bunicul săpând în grădină sau dând mâncare la orătăniile din curte. În schimb îl pasiona tâmplăria. Toate butoaiele și putinile din beci erau făcute de el.

Pasiunea pentru lucrul în lemn a fost transmisă și tatălui meu. Parcă îi văd pe amândoi în curte, meșterind la butoaie și discutând vrute și nevrute. Mai tot timpul se contraziceau în legătură cu ceva și țin minte că niciunul nu ceda. Erau încăpăținați amândoi și erau în stare să își susțină punctul de vedere până în pânzele albe.

bunicul photo bunicul_zps50fd7d0d.jpg

Bunicul a fost pasionat de fotografie și de-a lungul timpului a făcut foarte multe. Marea lor majoritate s-au pierdut dar am reușit să păstrăm câteva din albumul vechi, al lui.

Sunt amintiri frumoase pe care trebuie să le păstrăm vii, să nu le lăsăm să le acopere praful uitării. Mi-e dor de ei, de bunicii și de părinții mei și mi-aș dori din toată inima să retrăiesc o zi din copilăria mea, cu ei alături.

Facebook Comments

About Mihaela

9 comments

  1. străbunicii nu i-am cunoscut, dar am o droaie de poze care să mi-i contureze. adevărul e că tare-i fain să îi retrăieşti, din amintiri:)

  2. Frumos, frumos, frumos! Chiar am oftat. Pe bune.

  3. Program seniori Spania

    As vrea sa ma intorc asemeni tie macar o zi in copilarie, dar sa fie doar in perioada de vara si atat.

  4. Da, dor, tare dor de ei..
    Soare, caldura si veselie. Pace. Siguranta.
    Soarele rasarind la geamul hodaii de la drum.
    Cele mai frumoase rasarituri posibile. Lumina parca facea linistea palpabila.
    Taticul, mirosind a apa de colonie si tigari. Mainile lui aspre prin parul meu.
    Mirosul fierului de calcat pe hainele uscate la soare. Care miros a soare.
    Mamica zambind complice. Si explicand. Si si intrand la scalda in Bistrita in randul nostru.
    Bunica framantand turta. Si roind mereu si mereu in jurul nostru, cu toata blandetea si grija pamantului.
    Si bunicul, cantand cu mine. Si ducandu-ma cu morotera. Si usuindu-ma de pe locul lui de la televizor. Si spunandu-mi sa imi iau o sticla cu mine, ca sa am in ce aduce vacanta acasa. Dar sticla sa fie de un litru, neaparat.
    Atata dor…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.